Poezii
EXERCITIU SPIRITUAL
| Calea, Adevarul, Viata |
| de Costache Ioanid |
Nu noi suntem Calea Sfanta, Calea care duce Sus. Noi suntem doar calatorii, insa Calea e Isus! Nu-I o forma Adevarul. Nici in litere nu-i pus. Adevarul e-o fiinta. Adevarul e Isus! Nu din lut se naste Viata, Viata fara de apus. Ce e lut in lut se-ntoarce, insa Viata e Isus. Astfel Calea-I pasul nostru. Adevaru-n noi e pus. Viata sfanta-I viata noastra, daca e in noi Isus! |
De-atatia ani
De-atatia ani sta Domnul tau,
in pragul casei tale
iar tu-L respingi si-alungi mereu
cu multele-ti gresale!
Asteapta haru-n usa ta
iertarea Lui sa-ti deie
tu nu-L primesti, il lasi asa
de-atatia ani sa steie.
Te-asteapta fericirea-n prag
sa-ti umple viata-ntreaga
tu gol si trist suspini pribeag
pacatul greu te leaga.
Iertarea sta si pacea vrea
in viata ta sa vina
sa-ti umple-ntreaga viata ta
cu cantec si lumina.
Dar tu te impietresti mereu, -
ah, nu-ti e teama oare
ca s-o sfarsi si harul Sau
si lunga Sa rabdare?
C-aceasta poate-n usa ta
e ultima-I bataie
si ca apoi va mai urma
doar vesnica vapaie?
Ah, nu te temi c-aceasta zi
sfarsitul o sa-ti fie
si noaptea care va veni
va fi pe vesnicie?
- Cand glasul Lui te cheama iar
iubitul meu, asculta,
primeste al iertarii har
caci vina ta e multa.
Caci va veni un ceas amar
si-o vreme de obida
cand usa marelui Sau har
pe veci o sa se-nchida.
Iar tu vei ramanea pe veci
in focul de afara,
in plansul nesfarsit sa-ti treci
a vecilor povara.
Dar chinul cel mai greu si-amar
va fi incredintarea
c-a fost si pentru tine-un har
dar I-ai respins chemarea...
| Insetat sunt de Tine, Isuse |
| de Nicolae Dron |
Insetat sunt de Tine, Isuse, Si povata Ta pururi astept. Esti speranta, esti vrerea nespusa Si limanul spre care ma-ndrept. O, Domnul meu, mi-e drumul greu Si pasul fara spor! Te chem mereu in suflet eu, In veci al meu Pastor! Dornic inima cauta soare, Firea scoate tot rau-n vileag, Si in clocotul luptei, cand oare Voi ajunge al cerului prag? Iar cand sufletul meu intarzie Sa se smulga din zbuciumul lui, Sfant, cuvantul ce naste tarie, O, de-ai sti cat astept sa mi-l spui!... |
| Robi si fii |
| - fragment - |
| de Costache Ioanid |
Si-acum, tu frate care prin credinta Porti haine albe cu sclipiri de nea Isus te vrea cu El de o fiinta Parasul vechi e-nvins de neputinta Caci n-are lege impotriva ta! Esti liber azi, si imbracat ca rege Si ai in cer un sceptru si-un palat Nici un pacat oprit de vechea lege Nu poate sub osanda sa te lege Dar cum traiesti ca fiu de Imparat? Esti liber azi de-orice porunci morale Hristos a frant pe cruce jugul greu. Te-a asezat pe culmi spirituale Puteri si rai sunt toate ale tale, Dar cu te porti ca fiu de Dumnezeu? Esti liber azi. Ce faci din libertate? Esti tu smerit pe-atat cat esti de sus? Simti inima lui Dumnezeu cum bate? Cuprinzi tu oare-n dragostea de frate Tot idealul sfant al lui Isus? Esti liber azi, dar totusi tine minte, Ca daca iar te-alaturi lui Satan, Tu nu esti fiu, tu n-ai in cer Parinte Dar nu mai esti nici rob ca inainte Si soarta ta, va fi cu cel viclean. Ia seama dar, si-n inima ta scrie Ca pe pamant, in Cer si-n Empireu Nu-i nimenea mai bun in vesnicie, mai iertator, mai plin de duiosie Dar nici mai aspru decat Dumnezeu. Ia seama dar, ca nimeni nu se frange Mai mult ca El spre-a te feri de rau Dar nu uita ca esti platit cu sange ca nimenea de mii de ani nu plange mai mult ca Dumnezeu... de dragul tau. |

